Există bărbați pe care îi iubești necondiționat. Îi iubești nu pentru că ar fi extrem de frumoși, masculi sau bogați. Îi iubești pentru felul lor de a fi. De obicei, cuceresc prin verticalitatea lor. Ei își iubesc și ajută părinții, respectă femeia și cît de banal ar suna în contextul realităților noastre, sunt fideli. Femeia pentru ei este un univers fără de care nu-și imaginează fericirea familială, căci asta, familia frumoasă este scopul lor. De regulă sunt principiali, dar nu din dorința de a face demonstrație de principii și valori (ca în cazul unora), ci datorită faptului că preferă să aleagă grîul de neghină. Acești bărbați atît de mult vor sa iubeasca și să fie iubiți cu adevărat!
Nu e ușor să gasești și să cucerești un asemenea bărbat. Deseori sunt cam reticenți, fie ca au fost trădați, fie ca și-au pierdut speranța, însă din moment ce-l ai aproape, este pentru o viață. Acești bărbați nu vorbesc mult, nu se laudă cu reușitele, uneori plîng. Plîng, așa, să nu-i vadă nimeni. E destul să recite o poezie sau să povestească o istorioară ca să înțelegi cine sunt. Printre acești barbați se numără și cei foarte scoliți, și mai puțin scoliți. Și unii,și altii știu să ofere un sfat la timpul potrivit, să spună un cuvînt bun într-un moment mai complicat al vieții și să fie alături la bine și la rau.
Și da, există femei gata să meargă după acesți barbați, să meargă oriunde în lume. Însă ironia sorții constă în faptul că atît acești barbați, cît și femeile care ar merge după ei, merg singur prin viață, mînați de verticalitatea lor, înainte, asemeni unor paralele. Iar paralele unde se unesc ? doar la infinit.
